---infernul sunt ceilalti---

Atacul de panica

ixpaint — Mon, 16 Aug 2010 18:58:09 +0000

Durerea de stomac insotita de nodul in gat imi staruie si acum in minte, am trait sa sufar si atacul de panica. Cred ca imi stapanesc foarte bine starile dar nu pot sa cred ca m-a luat prin surprindere ca un gaz care anihileaza si distruge incet neuronii. A inceput cand nu ma asteptam, dupa euforie s-a instalat o stare de disconfort si apoi adancita starea a devenit enervanta si am inceput sa ma sufoc. Senzatzia asta ciudata de sufocare e teribila, de parca ceva din mine nu ma lasa sa respir cat am nevoie, ce organisme caraghioase sintem noi oamenii. Ne inducem frici si ni le consumam ca pe bomboane, cu nesatz si fara noima.
Imi displace slabiciunea si din pacate asta simt acum, ma simt o boaba mica de piper intr-un borcan de mustar, unica boaba ratacita in procesul de fabricatzie. Ma tem sa nu ma descopere si sa ma persecute contzinutul borcanului, mi-e teama mai mult ca orice de situatzii jenante.
Am tot avut parte de ele si mult rau mi-au pricinuit. Ochii rautacioshi si avizi de sange proaspat ma irita si ma determina sa inchid toate portitzele de comunicare pe care le am cu exteriorul. Sint probabil obosit de aia gandesc asha, dupa ziua de maine o sa fiu mai tare, mai capabil sa fac fatza. Dar cu sigurantza ca asha se va intampla.

Filed under: Viata

Zilele cand ploua afara

ixpaint — Fri, 13 Aug 2010 23:19:54 +0000

Ploua si azi, aici vremea e atat de ciudata, insula asta pe care stau e plina de verde dar marea conditzie ca ea sa fie verde e sa ploua mereu. Ma ashez la masa de scris si ma gandesc la piesa mea de teatru, personajele vin timide si vor replici, vor consistentza si eu le dau, imi construiesc frazele si ma uit pe fereastra, ploua. Ma gandesc la Shakespeare si imi dau seama ca ploua mereu acolo in Anglia lui de aceea se ascundea atat de des in casa sa scrie ::)) ce idee nostima. Fortzele naturii ne invita la scris. Ploaia e placuta aici face ca totul sa straluceasca de curatzenie, ce bine ar fi daca ar putea sa ploua si in noi. Ash vrea sa fiu o insula ca Marea Britanie sa ploua mereu in mine sa fie totul curat si frumos si sa-mi vina Shakespeare sa-mi scrie sonete toata ziua ::)).

Filed under: filosofie, frumustete, ganduri, IMAGINATIE, lume, Poet, scris, Viata

E la moda,

ixpaint — Mon, 11 Jan 2010 14:27:24 +0000

Cred ca e la moda sa mai scrii din cand in cand in blogul tau, e la moda sa le dai prietenilor link-ul si ei sa intre sa te viziteze , e la moda sa iti portzi etichetele de firma pe afara sa se zareasca accidental ca te imbraci de calitate, e la moda sa faci politica deshi nu stii foarte bine despre ce e vorba. E la moda sa ai in casa macar un cd cu manele sa-l pui de cate ori exista cerere din partea musafirilor, e la moda sa ieshi in fiecare weekend undeva intr-un loc zgomotos sa bei pana cazi lat, e la moda sa ai multzi amici si sa nu ai nici un prieten adevarat, e la moda sa te afishezi intr-o mashina cat mai scumpa daca ai un loc de munca care-ti permite. E tot la moda sa citesti literatura de consum numai ptr ca autorul se vinde bine, e la moda sa devii superficial si sa ti se spuna ca esti cool. Toate sint la moda si eu stau si ma intreb de ce naiba sint asha demodat? ::)))

Posted in Viata

Am plecat in Lume

ixpaint — Thu, 26 Nov 2009 10:41:50 +0000

Am hotarat ca e vremea sa parasesc tara si am plecat, dupa 4 ore de zbor am ajuns intr-o tzara unde nu mai fusesem niciodata. Oamenii erau altfel, mirosea a toamna dar campurile erau verzi inca. Am stat sa ma dumiresc ce e cu mine incotro ar trebui sa merg si unde nu am sa ma mai duc niciodata. Departe de tzara departe de totzi si de toate, am gasit raspunsuri am inceput sa-mi pun intrebari, sa caut. Singuratatea e un dushman dar poate sa fie si un bun prieten, de data asta mi-a fost prieten. E foarte ciudat atunci cand zbori cu avionul si vezi norii de deasupra, ai senzatzia ca reprezinta ceva stabil pe care potzi sa stai chiar, vedeam norii de jos in sus si mi se pareau de neatins, i-am vazut de sus in jos si deodata au devenit tangibili si consistentzi. Atunci am intzeles ca si problemele mele erau la fel ca norii iar eu obosisem sa le privesc de jos in sus, acum mi se par un pic solide, conturate si in concluzie de rezolvat. Probabil ca acolo sus deasupra lor mi-am reglat conturile cu mine, asta e bine. Cred ca atunci cand voi mai avea nevoie sa ma limpezesc voi alege sa zbor cateva ore catre o tzara necunoscuta iar pe drum deasupra norilor ma voi impaca iar cu mine. Zborul e divin caderea e insa omeneasca

Posted in Viata

Am sarit in viata de la 150m

ixpaint — Wed, 01 Jul 2009 06:39:28 +0000

Da, am sarit de la 150m cu capul in jos legat de o coarda elastica care se intinde pana la 300%. Senzatzia? ei bine deodata nu am mai simtzit nimic. De parca totul se dilata si viatza era singura si nu ma mai traia ea ci eu incepusem sa o traiesc. Dupa experientza asta ce poate sa ma mai inspaimante? Sinuciderile mele psihice mi se par joaca de copil, totul paleste si devine amuzant. Cum ash putea sa ma supar pe cineva daca mi-am dat seama ca eu sint stapan pe moartea mea? Nici o clipa de pierdut, nici o senzatzie de gol. acum sint impacat cu viatza mea si ea cu mine. Mi-a soptit atunci sufocata de emotzie ” stii ca ma tem?” si eu m-am aruncat ca sa-i arat ca stau inca la pupitrul de comanda, inca mai iau deciziile. Sentimentul de pace interioara s-a asternut imediat, acum stiu cum sa imi traiesc fiecare zi ca si cum maine nu ar exista, ptr ca nu exista. Am certitudinea ca trecem ushor peste tot si toate daca sintem la inaltzime, iar eu am fost. Pentru totzi care vor sa scape de frica de viatza recomand : http://www.xtrem.ro/stiri/1449/outdoor-expert-a-preluat-instalatiile-de-bungee-jumping-din-cheile-rasnoavei-si-lacul-vidraru.html macar o data in viatza .

Posted in Viata

Fara comentarii din partea mea, va las pe voi…

ixpaint — Mon, 26 Jan 2009 11:26:13 +0000

Posted in frumustete, Pictura, suflet, Viata Tagged: Rastignire

Vreau sa “plec”

ixpaint — Thu, 15 Jan 2009 13:33:35 +0000

Ce tarziu s-a facut, parca nici noaptea nu-mi mai ajunge, gandesc deci exist. Da pai cam asta e problema, ce ma fac daca nu mai vreau sa gandesc? Ptr ca nu mai vreau, nu mai pot exista?!…. Mda simplu. Ma intreb unde ma tot duc in mine de nu mai pot sa ma adun. Era ceva acolo, un loc unde stateam de vorba cu sufletul Ei eram numai noi. Eu si EA ,suflete fara materie imbacsita pe deasupra, dar m-a lovit deodata gandul ca sint singur. La inceput n-am crezut nimic din tot ce mi se intampla, dar am inceput sa vad cum sufletul meu sta singur acolo in “locul nostru” si o asteapta pe EA, Din pacate nu mai vine pe la mine. Dar nu asta imi e suferintza, culmea, nu ma doare absentza Ei ci faptul ca m-a schimbat, acum nu mai simt nimic, nu ma mai doare, nu mai e gol, e indiferentza acolo unde era iubire. Ma uit la EA si ii vad impreuna, dar asta nu mai doare. Doare partea din mine care a murit atunci cand i-am vazut dansand. E ceva in toata povestea asta care mi-a distrus iubirea. Atunci in noaptea aia am murit ,acum e doar o problema de definitivare, azi am sa pun punct frazei in care traiesc. cineva spunea ca acolo in locul ala tainic din tine nu trebuie sa fii decat tu, eu am primit-o pe EA si am gresit. Viata e frumoasa in general dar a mea a fost o gresheala inca de la inceput, nu se mai poate corecta nimic, am sa o dau asha sa iau o nota proasta, un 7 sau 8 sa nu cumva sa ies din tiparul de elev mediocru. Aici mi-am scris mie ptr ca oricum nimeni nu citeste asemenea postari, iar daca le citeste ishi spune”alt caraghios dezamagit se sinucide” . Cam atat …..

Posted in ganduri, lume, Moarte, pace, pustiu, suflet, Viata Tagged: Infern, iubire, sinucidere