Durerea de stomac insotita de nodul in gat imi staruie si acum in minte, am trait sa sufar si atacul de panica. Cred ca imi stapanesc foarte bine starile dar nu pot sa cred ca m-a luat prin surprindere ca un gaz care anihileaza si distruge incet neuronii. A inceput cand nu ma asteptam, dupa euforie s-a instalat o stare de disconfort si apoi adancita starea a devenit enervanta si am inceput sa ma sufoc. Senzatzia asta ciudata de sufocare e teribila, de parca ceva din mine nu ma lasa sa respir cat am nevoie, ce organisme caraghioase sintem noi oamenii. Ne inducem frici si ni le consumam ca pe bomboane, cu nesatz si fara noima.
Imi displace slabiciunea si din pacate asta simt acum, ma simt o boaba mica de piper intr-un borcan de mustar, unica boaba ratacita in procesul de fabricatzie. Ma tem sa nu ma descopere si sa ma persecute contzinutul borcanului, mi-e teama mai mult ca orice de situatzii jenante.
Am tot avut parte de ele si mult rau mi-au pricinuit. Ochii rautacioshi si avizi de sange proaspat ma irita si ma determina sa inchid toate portitzele de comunicare pe care le am cu exteriorul. Sint probabil obosit de aia gandesc asha, dupa ziua de maine o sa fiu mai tare, mai capabil sa fac fatza. Dar cu sigurantza ca asha se va intampla.