Am sarit in viata de la 150m

Da, am sarit de la 150m cu capul in jos legat de o coarda elastica care se intinde pana la 300%. Senzatzia? ei bine deodata nu am mai simtzit nimic. De parca totul se dilata si viatza era singura si nu ma mai traia ea ci eu incepusem sa o traiesc. Dupa experientza asta ce poate sa ma mai inspaimante? Sinuciderile mele psihice mi se par joaca de copil, totul paleste si devine amuzant. Cum ash putea sa ma supar pe cineva daca mi-am dat seama ca eu sint stapan pe moartea mea? Nici o clipa de pierdut, nici o senzatzie de gol. acum sint impacat cu viatza mea si ea cu mine. Mi-a soptit atunci sufocata de emotzie ” stii ca ma tem?” si eu m-am aruncat ca sa-i arat ca stau inca la pupitrul de comanda, inca mai iau deciziile. Sentimentul de pace interioara s-a asternut imediat, acum stiu cum sa imi traiesc fiecare zi ca si cum maine nu ar exista, ptr ca nu exista. Am certitudinea ca trecem ushor peste tot si toate daca sintem la inaltzime, iar eu am fost. Pentru totzi care vor sa scape de frica de viatza recomand : http://www.xtrem.ro/stiri/1449/outdoor-expert-a-preluat-instalatiile-de-bungee-jumping-din-cheile-rasnoavei-si-lacul-vidraru.html   macar o data in viatza .

~ de ixpaint pe iulie 1, 2009.