Sarutul lui Iuda
De ce il saruta Iuda?
Ce este sarutul?
Un semn familiar?
Prietenesc?
Cum sa fie un sarut prietenesc daca el duce la moarte?
Sau poate ca este o pecete demna de un mantuitor, un om care se pregateste sa moara ptr omenire sa fie sarutat de propriul lui calau?
Sa fie un gest in plus?
Nuuuu Iuda nu poate sa faca gesturi in plus propria lui sinucidere o dovedeste, el are constiinta, aceasta il mana sa ii dea sarutul victimei sale.
E sarutul de adio, sau chiar este constient de faptul ca duce la indeplinire o misiunea mai presus de fire?
Ceva ce nimeni n-ar fi putut face.
El stie ceva ce noi nu stim, stie ca acolo in sarutul acela se concentreaza omenirea si regretul ei fata de nevinovati, fata de martiri.Cit de recunoscatori trebuie sa-I fim?
El si-a indeplinit fapta pe care acum o judecam atat de aspru dar fara de care lumea s-ar fi zbatut intr-o debusolare totala. El ca nimeni altul are curajul sa faca ceea ce noua ne este imposibil, sa fie calaul, omul pe care generatii il vor blama, uri si reclama drept vinovat de toate relele ulterioare.
Dar daca stam bine sa ne gandim el nu face decat sa declanseze un proces sinistru si ciudat , restul nu ne mai intereseaza?
De unde ura ptr Iuda daca nu din imposibilitatea multimilor de-a judecaca obiectiv de-a face distinctia si de a isi asuma vinile.
Iuda nu face decat sa doreasca elucidarea misterului, sa grabeasca faptele.
Fara gestul lui multimile nu si-ar fi putut afirma niciodata pozitia, n-ar fi putut sa zica intr-un glas” rastigniti-l “ IUDA le ofera prilejul sa-l salveze dar ei se napustesc cu mainile murdare de sange sa il apuce mai bine sa-l tzintuiasca pe cruce. Ne dorim sa nu fi facut asta dar ne bucuram ca totushi ne-a scutit de efortul de-a cladi o lume mai buna.
Nu putea sa-l lase sa traiasca printre noi, nu asta in nici un caz.
Orice dar sa nu existe puritate si credinta asa de aproape de noi.
Puteam noi sa induram ceva asemanator?
Nu cred ca sintem capabili sa ne suportam nici macar profetii daramite mantuitorii.
Ar fi putut sa traisca El aici cu noi?
Ne-ar fi invatazat sa schimbam lumea, sa ne devotam unul altuia, ce s-ar fi ales de hoti?
De ucigasi?
Nimeni n-ar mai fi facut nimic reprobabil ptr ca El ne-ar fi privit pe totzi in ochi direct si ne-ar fi invatat sa fim corecti, drepti si sa ne iubim unii pe altii.
Dar noi cei de atunci si cei de acum nu ne dorim asta. E prea mult pentru oameni sa fie priviti de Dumnezeu, in fiecare zi, in fiecare clipa, sa nu putem sa gresim sa nu ne putem ascunde de El nicaieri.
Ce nu intelegem noi este ca Iuda ne-a salvat de la Paradis si ne-a oferit Iadul singuratatii.
Dar ce mult am castigat de aici, din gestul lui am castigat LIBERTATEA, de a ne ucide propriul Dumnezeu ?
Dar oare l-am ucis noi constient?
Sau eram in starea de transa in care multimile se afla atunci cand simt miros de sange

Asa cum ziceam, inconstienta nu are decat prezent. Nu avea de unde sa stie Iuda ca ceea ce va face urma sa schimbe cursul istoriei si al omenirii.
fantezii pseudo-protestanto-”hinduse”